duce
.jpg)
Etimologie
Din franceză duc < latină dux, -cis.
Pronunție
- AFI: /'du.ʧe/
Substantiv
| Declinarea substantivului duce | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | duce | duci |
| Articulat | ducele | ducii |
| Genitiv-Dativ | ducelui | ducilor |
| Vocativ | ' | ' |
- titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu.
- Duce de Burgundia.
- titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu.
- mare senior feudal.
- conducător militar la triburile germanice.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului
|
|
Etimologie
Din latină dūcĕre.
Verb
| Conjugarea verbului (se) duce | |
| Infinitiv | a (se) duce |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) duc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ducă |
| Participiu | dus |
| Conjugare | III |
I.
- (v.tranz.) a transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și al pune în altul.
- Duce copilul la școală.
- Duce vitele la păscut.
- a lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce.
- O duce de mână.
- (v.intranz.) (despre un drum) a conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în...
- Acesta e drumul care duce spre ...
- (v.intranz.) (fig.) a avea drept rezultat.
- a deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva.
- Duce lingura la gură.
- a transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc.
- A duce o corespondență vie cu ...
- a-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi.
- O duce rău.
- Știu că o duce bine!
- a îndura, a suporta, a răbda, a suferi.
- a purta războaie, lupte, tratative etc.
- a depune, a presta o muncă.
- a trage, a trasa linii.
- Duce o perpendiculară.
II.
- (v.refl.) a merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva.
- S-a dus la fața locului.
- Unde te duci?
- a colinda, a cutreiera (fără țintă).
- Se duce prin muzee.
- a pluti pe apă sau a zbura în aer.
- (despre vești, zvonuri etc.) a se răspândi, a se împrăștia.
- (fig.) a trece; a dispărea.
- a muri; a se sfârși.
III.
Sinonime
I.
- 1: căra, transporta
- 2: conduce, purta, însoți
- 3: se îndrepta, merge
- 5: deplasa
- 6: aduce, transmite, întreține, purta
- 7: trăi, viețui, -i merge
- 8: suporta
- 9: purta
- 10: depune
- 11: trasa
II.
- 1: merge, se deplasa, se transporta, pleca, porni, (pop.) (se) mișca, (înv. și reg.) păsa
- 2: colinda, cutreiera
- 4: răspândi
- 5: trece
- 6: sfârși, muri
III.
- 1: rezista
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare
- A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i promite (cuiva) mereu ceva, amânând îndeplinirea promisiunii; a înșela (pe cineva) făcându-i promisiuni mincinoase
- (fam.) A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase)
- A se lăsa dus (de gânduri, de visare etc.) = a se lăsa cuprins, copleșit de gânduri
- A-l duce pe cineva gândul (sau mintea, capul la ceva) = a-i veni cuiva ceva în minte; a se pricepe (să facă ceva); a face ceva
- A o duce în... = a nu mai înceta cu..., a o ține în...
- A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trăit, a fi pe moarte
- A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi îngrijorat să nu (i) se întâmple ceva rău; b) a se interesa, a se ocupa îndeaproape (de cineva sau de ceva)
- A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simți lipsa unui lucru
- A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva
- A se duce drept (sau într-un suflet, glonț, pușcă, întins) = a merge undeva repede, fără ocol
- (pop.) A se duce după cineva = a se mărita
- A se tot duce = a merge fără încetare
- A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în știrea lui Dumnezeu, în plata Domnului) = a merge unde vrea, unde poate, oriunde
- A se duce de râpă = a se prăpădi, a se distruge; a se cheltui; a decădea
- Du-te-ncolo! = exclamație prin care se exprimă neîncrederea față de ceea ce spune cineva
- (în imprecațiii) Du-te (sau ducă-se) dracului!
- (substantivat) Du-te-vino = mișcare continuă (și intensă) încoace și încolo
- (pop.) Ducă-se pe pustii = a) dracul; b) epilepsie
Traduceri
a lua cu sine pe cineva spre a-l conduce
|
a lua ceva sau pe cineva și a-l pune în alt loc
|
a merge
|
|