Locuită în vremurile de demult de traco - geto - daci, Dobrogea, "provincia cea mai meridională" a țării, este primul teritoriu românesc intrat sub stăpânire romană. Aici au rămas numeroase și semnificative mărturii arhelogice, una dintre ele, cetatea Troesmis. Cercetarea respectivelor vestigii ar completa imaginea formată asupra civilizației romane în Dobrogea, oferindu-ne totodată argumente în plus în susținerea continuității românilor pe aceste meleaguri.
Despre importanța zonei arheologice Iglița, nume dispărut de pe harta localităților românești de astăzi, Al. S. Ștefan scria următoarele: "Cu o istorie complexă care acoperă mai bine de un mileniu de vestigii getice preromane până la așezarea timpurie - zona arheologică de la Iglița este fără îndoială cea mai însemnată dintre stațiunile de pe malul dobrogean. Centru permanent, de-a lungul a șase secole, al unor importante corpuri de trupă și pentru două perioade sediu de legiune, Iglița constituie un obiectiv de prim ordin, nu numai pentru istoria frontierei romane și romano - bizantine la Dunărea de Jos, dar și pentru întreaga istorie mai lungă a romanismului în provincia dintre Dunăre și Mare". (Al. Simionov Ștefan - Troesmis, considerații topografice).

"Încă din primul secol al erei noastre, Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis, vorbește despre Troesmis ca despre o veche cetățuie "Vetux arx" și amintește cum Pomponius Flaccus a cucerit-o de la geți dând-o lui Rhecuporis, regele tracilor care a instalat aici o garnizoană.
În jurul anului 100 e.n., în focul pregătirii războaielor cu dacii, este probabil că și la Troesmis s-a contruit un castru, unde și-a stabilit garnizoana Legiunea a V-a Macedonica. Pe locul vechii cetăți traco-gete s-a înfiripat un orășel daco-roman, iar în jurul castrului s-au adunat civilii legați de viața lui - familiile soldaților, negustori, veterani. Așa se face că încă de la începutul secolului al II-lea inscripțiile atestă existența a două comunități, Canabenses și Troesmienses, fiecare având propria ei organizare, de tip urban. Mai târziu, în vremea ultimilor împărați din dinastia Antoninilor, așezarea constituită probabil din unirea celor două colectivități, a devenit municipiu. Pe locul acestui municipiu, în secolul al IV-lea, s-a construit orașul, care s-a restrâns din nou la suprafața străvechiului Oppidum.
Tot în această vreme s-a construit și castrul, sediul garnizoanei militare, cunoscut în general în lucrările de specialitate sub numele de cetatea de est" (Radu Florescu - Ghid arheologic al Dobrogei).

Legiunea a V-a Macedonica, timp de 160 de ani, cât a asigurat paza cetății Troesmis, "a fost formațiunea militară care a contribuit cel mai mult la organizarea, dezvoltarea socială și propășirea acestor ținuturi și a constituit unul din factorii principali care au dus la romanizarea populației locale" (Andrei Aricescu - Armata din Dobrogea romană).

Apoi, după părăsirea Daciei de către romani (271 - 274 e.n.), cetatea Troesmis a început să decadă mai ales pentru faptul că se află la încrucișarea drumurilor unde aveau loc numeroase ciocniri armate, ca de altfel întreaga Dobroge, teritoriu care făcea legătura Europei de Nord cu Asia și Orientul Mijlociu. În timpul stăpânirii otomane "zidurile și celelalte ruine mai puțin importante au fost sistematic demolate, devastate" (Mihai Bucovală - Orașul antic Troesmis), iar mai târziu alte ziduri au fost distruse în carierele de piatră ale lui Desire More. "Francez de origine, acesta s-a stabilit la Iglița în 1860 având în vedere propriile lui afaceri și, ca atare, a cerut și obținut aprobarea guvernului turc de a exploata piatra ruinelor cetății și a deschide în apropierea ei câteva mine de granit" (Radu Vulpe, Ion Barnea - Istoria Dobrogei).

În zilele noastre cetatea Troesmis își așteaptă încă arheologii. Sperăm că în viitorul apropiat ea va fi cercetată după toate rigorile științifice, iar prin aceasta tezaurul de valori istorice ale patriei noastre se va îmbogăți și, de ce nu, poate că unele probleme nelămurite îndeajuns vor ieși în adevărata lor lumină. (Velea S. Vasile - Monografia comunei Turcoaia, județul Tulcea, 2003)