vesel

română

Etimologie

Din slavă (veche) veselŭ.

Pronunție

• AFI: /'ve.sel/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vesel
	Singular	Plural
Masculin	vesel	veseli
Feminin	veselă	vesele
Neutru	vesel	vesele

1. (despre ființe) cu voie bună, bine dispus; voios.
2. (despre manifestările oamenilor) care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie.
3. care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut.
4. care se face cu voioșie, cu veselie.

Cuvinte derivate

• veseli
• înveseli

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online