urâți

română

Etimologie

Din urât.

Pronunție

• AFI: /u.rɨ'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului (se) urâți
Infinitiv	a (se) urâți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) urâțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) urâțească
Participiu	urâțit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci.

Cuvinte derivate

• urâțire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atriu
• aurit

Referințe

• DEX '98 via DEX online