Sari la conținut

sbuffare

De la Wikționar, dicționarul liber

(italiano)

Etimologie

Formație onomatopeică, confer buffare.

Pronunție

  • AFI: /zbuf'fare/


Verb

  1. a răsufla cu zgomot, a gâfâi; p. ext. a ofta, a suspina
    «Muoviti, scansafatiche» gli dissi, ma lui sbuffò, senza minimamente aumentare il ritmo.
  2. (fig.) a pufăi
    La locomotiva partì sbuffando.

Cuvinte derivate

Expresii

Referințe