redacta

română

Etimologie

Din franceză rédiger < latină redigere (după redacție, redactor).

Pronunție

• AFI: /re.dak'ta/

Verb

Conjugarea verbului redacta
Infinitiv	a redacta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	redactez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să redacteze
Participiu	redactat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.).
2. (v.tranz.) a asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării.

Cuvinte derivate

• redactare
• redactat
• tehnoredacta

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catedra
• cardate
• detraca

Referințe

• DEX '98 via DEX online