Sari la conținut

noroci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din noroc.

Pronunție

  • AFI: /no.ro'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
noroci
Infinitiv a noroci
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		norocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să norocească
Participiu norocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop. și fam.) a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici.
  2. (v.refl.) a deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...
  3. (v.tranz.) (pop.) a ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=noroci&oldid=736279”