necesar

română

Etimologie

Din franceză nécessaire < latină necessarius, italiană necessario.

Pronunție

• AFI: /ne.ʧe'sar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului necesar
	Singular	Plural
Masculin	necesar	necesari
Feminin	necesară	necesare
Neutru	necesar	necesare

1. de care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios.

   Necesarul de semințe.

2. care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date).

Cuvinte compuse

• strictul necesar
• muncă necesară

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului necesar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	necesar	necesare
Articulat	necesarul	necesarele
Genitiv-Dativ	necesarului	necesarelor
Vocativ	necesarule	necesarelor

1. ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online