Sari la conținut

loyauté

De la Wikționar, dicționarul liber

(français)

Etimologie

Din franceză medie loyaulte, care provine din franceză veche loiauté, leialté < poate corespunzător cu latină medie lēgālitātem, forma de acuzativ pentru lēgālitās („legalitate”), din latină lēgālis („legal”).

Confer italiană lealtà, portugheză lealdade și spaniolă lealtad.

Pronunție

  • AFI: /lwa.jo.te/


Substantiv

loyauté f., loyautés pl.

  1. loialitate, credință, fidelitate

Cuvinte apropiate

Referințe