gracchio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină gracŭlus.

Pronunție

• AFI: /grak'kjo/

Substantiv

gracchio m., gracchi pl.

1. cioară gulerată
2. (despre sunete) croncănit; (p. ext.) ciripit

Cuvinte compuse

• gracchio alpino
• gracchio corallino

Cuvinte apropiate

• gracchiare

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din gracchiare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru gracchiare.