forță
Etimologie
Din franceză force, italiană forza.
Pronunție
- AFI: /'for.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului forță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | forță | forțe |
| Articulat | forța | forțele |
| Genitiv-Dativ | forței | forțelor |
| Vocativ | forță | forțelor |
- capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare, tărie.
- tărie, putere.
- energie (morală).
- aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva.
- persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate.
- (de obicei la pl. și urmat de determinarea „armată”) totalitatea unităților militare ale unui stat; armată.
- energie existentă în natură.
- (fiz.) acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează; (spec.) acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune.
- (fiz.; înv.) energie.
- putere de constrângere, violență.
Cuvinte compuse
- tur de forță
- forțe militare
- forță vie
- forță de muncă
- forță motoare
- forță de tracțiune
- caz de forță majoră
Locuțiuni
- (loc.adj.) De forță = foarte capabil.
- (loc.adv.) Cu forța = în mod forțat, cu sila.
- Prin forța împrejurărilor = constrâns de motive obiective.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online