cursor

română

Etimologie

Din franceză curseur < latină cursor.

Pronunție

• AFI: /kur'sor/

Substantiv

Declinarea substantivului cursor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cursor	cursoare
Articulat	cursorul	cursoarele
Genitiv-Dativ	cursorului	cursoarelor
Vocativ	cursorule	cursoarelor

1. dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se învârtește în jurul unei piese circulare gradate, permițând citirea gradațiilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online