Tacit
| Tacit | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 56 d.Hr.[1]  Gallia Narbonensis, Roma Antică |
| Decedat | 120 d.Hr. (64 de ani)[2][3][4] Imperiul Roman |
| Căsătorit cu | Julia Agricola[*] (din )[5] |
| Ocupație | istoric politician militar poet filozof biograf[*] annalist[*] jurist scriitor |
| Limbi vorbite | limba latină[6] |
| Tribun al plebei[*] | |
| Consul | |
| Pretor | |
| Guvernator | |
| Senator roman | |
Modifică date / text  | |
Gaius – sau Publius – Cornelius Tacitus (n. 54 d.Hr. – d. 120 d.Hr.) a fost un om politic și unul din cei mai importanți istorici romani, considerat părintele istoriografiei latine. Se cunosc puține amănunte din viața lui. Tot ce se știe despre Tacit provine fie din scrierile lui sau din scrisorile lui Pliniu cel Tânăr, bunul său prieten. Familia sa provenea probabil din provincia romană Gallia Cisalpina sau Gallia Narbonensis. În timpul împăratului Vespasian, Tacit a început cariera politică tipică a unui senator (cursus honorum), în anul 79 d.Hr. a avut funcția de Questor, în 88 era Pretor, pentru a deveni în anul 97 Consul și în 112-113 Proconsul al provinciei Asia (Asia Mică de astăzi). În ultimele două decenii ale vieții și-a început activitatea literară și istorică, iar operele sale au devenit publice după sfârșitul domniei lui Domițian.
Opera
[modificare | modificare sursă]Tacit a fost un talentat orator politic al epocii sale și a dedicat artei oratoriei, avându-l ca exemplu pe Marcus Tullius Cicero, opera Dialogus de oratoribus (ca. 102 d.Hr.). Sub împăratul Nerva începe activitatea de istoric și publică prima sa operă, De vita Iulii Agricolae ("Viața lui Iulius Agricola") iar în anul 98 d.Hr., în timpul domniei împăratului Traian, referindu-se la generalul Gnaeus Iulius Agricola, socrul său, cu care ocazie face o descriere a geografiei Britaniei. A doua din seria așa ziselor opere minore ale lui Tacit este De origine et situ Germanorum ("Despre originea și locurile Germanilor"), sau, pe scurt, Germania (cca. 98 d.Hr.).
Historiae (publicată probabil între 104 și 109 d.Hr.) este prima dintre operele majore de istorie ale lui Tacit și tratează istoria romană începând cu anul 69 d.Hr., (anul morții împăratului Galba, succesorul lui Nero), până la uciderea împăratului Domițian, în anul 96 d.Hr. Din cele 14 cărți, s-au păstrat doar primele patru și părți din cartea a cincea.
În Annales, cu titlul originar Ab Excessu Divi Augusti ("De la moartea divinului Augustus"), este descrisă istoria împăraților din dinastia iuliană, de la Augustus până la moartea lui Nero, timpul cuprins între anii 14 și 68 d.Hr, în dreptul căruia se află una din cele mai timpurii note antice noncreștine despre scandalul dintre iudei și creștini în legătură cu „Chrestus” numit „sofistul răstignit” executat în Palestina încheiate în martiriu roman metropolitan capital. Opera era alcătuită inițial din 16 cărți, din care s-au păstrat - pe lângă câteva fragmente izolate - doar nouă cărți.
Caracterul istoriografiei lui Tacit
[modificare | modificare sursă]Importanța lui Tacit ca istoric constă în pătrunderea psihologică a calităților interioare ale personalităților și în descrierea plină de strălucire a caracterelor. Stilul său se caracterizează printr-o abilă combinație între conciziune și exprimare colorată. Tacit era un partizan al idealurilor republicane și critic înverșunat al decăderii politice și morale din perioada imperială. Deși deviza sa pentru istorie era sine ira et studio ("fără ură și părtinire"), deci recomandarea unei descrieri obiective a evenimentelor ca "martor al bunurilor prezente" (testimonium praesentium bonorum), Tacit nu s-a putut sustrage tentației de a fi în același timp un critic aspru al moravurilor. Un exemplu constă în caracterizarea părtinitoare a împăratului Tiberius. Opera sa istorică are un caracter descriptiv-moralizator, ajungând la o concluzie pesimistă, întrucât purtătorii virtuților republicane romane devin victime ale tiranilor, iar restul cetățenilor sunt căzuți într-o stare de letargie.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://eu.wikisource.org/wiki/Analak_eta_Historiak_I/Hitzaurrea Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Historia (Verlag)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Publius Tacitus, The Fine Art Archive
- ^ Tacitus, SNAC, accesat în
- ^ RSKD / Tacitus[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ronald Syme, Tacitus, Oxford Clarendon Press, 1958
- Stephan Schmal, Tacitus, Georg Olms Verlag, Hildesheim 2005
- Bram ten Berge, Writing Imperial History: Tacitus from Agricola to Annales, University of Michigan Press, 2023
- C.Tacitus, traducere Gheorghe Guțu, Anale, București, Humanitas, 1995
- Eugen Lovinescu, Analele lui Cornelius Tacitus, București, Tipografia România Nouă, 1922
- C.Tacitus, traducere I.P. Sachelarie, Cartea despre Germania, București, Casa Școalelor, 1923
- C.Tacitus, traducere Gheorghe Ceaușescu, Istorii, București, Paiadeia, 2002.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Tacit: opere în limba latină
- O dilemă antică: de ce a scris Tacitus ”Germania”? Arhivat în , la Wayback Machine., 8 noiembrie 2011, Irina-Maria Manea, Historia
- De ce îl admirau umaniștii germani pe Tacitus Arhivat în , la Wayback Machine., Irina-Maria Manea, Historia
