Pleiadele

Messier 45 / M 45 / Cele 7 surori / Cloșca cu pui / Pleiadele
Date despre Obiectul Messier
Constelație: Taurul Ascensie dreaptă 3h 47m 24s Declinație: +24° 7′ Distanță: 440 al (135 pc)

Pleiadele, un roi stelar deschis dominat de stele fierbinți albastre înconjurate de reflecțiile nebulozității.

Pleiadele (Messier 45 / M 45, precum și NGC 1432/35) este un roi stelar deschis care face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Este unul dintre cele mai cunoscute obiecte Messier de pe cerul nopții, alături de Praesepe și Hyadele (Ploioasele). În română, roiul deschis Pleiadele este cunoscut și sub denumirea de Cloșca cu pui.

Etimologie

Denumirea românească a roiului stelar Pleiadele este împrumutată din franceză: pléiades, iar aceasta, la rândul ei, este împrumutată din greaca veche: pleias, pleiados, „constelație cu șapte stele”, prin intermediul limbii latine: Pleias (Plias), Plēiadēs. Se face referire la „cele șapte fiice ale lui Atlas și ale Pleionei, urmărite prin munți de vânătorul Orion și salvate de Jupiter, care le strămută pe bolta cerului, transformate în stele”.

Descriere

Hartă a principalelor nouă stele care fac parte din roiul Pleiadele

Azi se pot număra, în acest roi, circa 3.000 de stele, dintre care o duzină sunt vizibile cu ochiul liber. Roiul stelar se întinde pe 2°, adică echivalentul a 4 diametre aparente lunare.

Densitatea roiului este relativ slabă în raport cu alte roiuri deschise. Vârsta roiului este estimată la 100 de milioane de ani, însă nu va trăi prea mult deoarece se va separa în următorii 250 de milioane de ani, în parte din cauza slabei sale densități (aici este vorba despre viața roiului și nu despre cea a stelelor componente).

Cele 9 stele cele mai strălucitoare din roi își trag numele din cele ale 7 surori și ale părinților lor. Magnitudinea lor este cuprinsă între 2,86 și 5,44, prin urmare accesibilă cu ochiul liber. Asterope are particularitatea de a fi o stea dublă.

Principalele componente ale roiului sunt:

Stele ale roiului Pleiadele

Nume	Desemnarea	Magnitudine aparentă	Tip spectral
Alcyone	Eta (25) Tauri	2,86	B7IIIe
Atlas	27 Tauri	3,62	B8III
Electra	17 Tauri	3,70	B6IIIe
Maia	20 Tauri	3,86	B7III
Merope	23 Tauri	4,17	B6IVev
Taygete	19 Tauri	4,29	B6V
Pleione	28 (BU) Tauri	5,09 (var.)	B8IVep
Celaeno	16 Tauri	5,44	B7IV
Asterope	21 Tauri	5,64	B8Ve
	22 Tauri	6,41	B9V
—	18 Tauri	5,65	B8V

Istoria descoperirii constelației

În Preistorie

Discul ceresc de la Nebra

• Cum subliniază Wolfhard Schlosser, profesor de astronomie la Universitatea din Ruhr (Bochum), preoții și șamanii din Neolitic acordau o extremă importanță acestei constelații, întrucât apariția ei marca, în întreaga emisferă nordică, începutul secerișului.
• O reprezentare a acestui roi de stele o regăsim, se pare, pe Discul ceresc de la Nebra, datat la începutul Epocii Bronzului (1.600 î.Hr.).
• Constelația Pleiadele este citată în numeroase culturi și religii. Apare în Iliada lui Homer, precum și în trei rânduri în Biblie.

În Antichitatea clasică

• Cea mai veche referire scrisă în Antichitate a acestui corp ceresc o avem de la Hesiod (700 î.Hr.). În epoca lui Hesiod, se credea în influența acestei constelații asupra agriculturii (așa cum este considerată uneori Luna, în zilele noastre). Perioada apusului Pleiadelor, la începutul lui noiembrie, marca, potrivit lui Hesiod, începutul iernii
• Arabii asociau constelația cu anotimpul uscat și foarte călduros. Numele constelației este în arabă الثريا, citit: ATHURAYA.

În Epoca Modernă

• Diferite popoare europene (de exemplu, englezi, germani, români) îl denumesc „Cloșca cu puii”. Deseori, în Europa este denumit „Șapte surori”.
• La 4 martie 1769, Charles Messier a adăugat acest roi în catalogul său astronomic, cu indicativul M45.
• În 1846, astronomul german Johann Heinrich von Mädler nota că stelele nu au o mișcare măsurabilă, una în raport cu cealaltă. El a dedus de aici că ele formează centrul unui sistem stelar mult mai larg, din care Alcyone ar fi cea mai apropiată de centru. Ipoteza a fost respinsă de ceilalți astronomi.
  Se reține, totuși, că ele se deplasează în grup.
• Primele fotografii ale roiului au scos în evidență un nor de praf în jurul stelelor.
  Această nebuloasă reflectă lumina acestor stele, situate în apropiere sau în interiorul ei.
• Cea mai strălucitoare parte a fost descoperită la 19 octombrie 1859 de Ernst Wilhelm Tempel, în jurul stelei Meropei; nebuloasa a fost repertoriată ca NGC 1435.
• În 1875, o extensie a norului a fost descoperită în jurul stelei Maia și clasată la NGC 1432. Alte extensii au fost observate în jurul stelei Alcyone, Electra, Celaeno și Taygete în 1880. Structura complexă a norului a fost, în sfârșit, revelată de frații Henry și Isaac Roberts între 1885 și 1888.
• Această nebuloasă nu este un rest al norului de praf originar care a dat naștere Pleiadelor. Într-adevăr, cele două obiecte nu au aceeași viteză aparentă. Roiul de stele a întâlnit acest nor pe drum.

Cum să-l observi?

Hartă schematică a cerului

Mulțumită puternicei magnitudini a stelelor care îl compun, acest roi este vizibil cu ochiul liber pe cerul de toamnă. Este situat în constelația Taurul, în apropiere de axa formată de stelele Sirius (Câinele Mare) - Centura lui Orion (Orion) - Aldebaran (Taurul).

În afară de faptul că este un obiect frumos, este și un excelent test de acuitate vizuală! Se disting rapid 5 stele, apoi, pe măsură ce ochiul se acomodează, alte stele apar. Astfel, până la 10-11 stele sunt vizibile dacă sunt îndeplinite condițiile meteo. Cu un binoclu sau un telescop cu un câmp larg, se vor putea vedea mult mai multe stele.

În acest mod roiul va da cea mai mare satisfacție.

Cu telescoape mai puternice sau cu un câmp mai strâmt, doar o parte din roi va fi vizibilă.

Nebuloasa nu se dezvăluie cu adevărat decât în fotografie.

Roiul Cloșca cu puii în literatură

Roiul stelar Cloșca cu pui este citat în Iliada de Homer, în cântul XVIII (475), în celebra descriere a scutului lui Ahile:

„Cloșca cu puii, Hiadele și Orionul / Cel luminos, ba și Ursul, ce-i zice și Carul cel mare, [...]”

În cultura modernă

• Numele roiului, în japoneză Subaru semnifică „unitate”. În 1953, 5 firme japoneze au fuzionat pentru a forma « Fuji Heavy Industries Ltd ». Acest nou grup au adoptat roiul Subaru ca logo al mărcii de automobile.
• În satele franceze, roiul foarte vizibil pe cerul de sfârșit de vară era numit „la poussinière”, tradus în română «cotețul pentru puișori».

Bibliografie

• Biblia sau Sfânta Scriptură - Ediție jubiliară a Sfântului Sinod - Tipărită cu binecuvântarea și prefața Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București-2001. Versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului.
• Homer, Iliada, în romînește de G. Murnu, Studiu introductiv și comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București 1955.
• Homer, Odiseea, În romînește de G. Murnu, Studiu introductiv și comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956.
• fr Alphonse Daudet, Lettres de mon moulin, Presses Pocket, Paris, 1977, 308 pagini, ISBN 2-266-00275-9
• Alphonse Daudet, Scrisori din moara mea - Povestiri de luni, Traducere de Livia Storescu, Prefață de Henri Zalis, Editura pentru Literatură, Colecția BPT, București, 1964, 384 de pagini.
• G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983.
• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris - VI, 1977. ISBN 2-03-020210-X
• Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978.
• en Stephen Jame O'Meara, Deep Sky Companions: The Messier Objects, Cambridge University Press, 1998, ISBN 0-521-55332-6
• en C. J. Lada, N. D. Kylafits, The Origin of Stars and Planetary Systems, Kluwer Academic Publishers, 1999, ISBN 0-7923-5909-7
• it A. De Blasi, Le stelle: nascita, evoluzione e morte, CLUEB, Bologna, 2002, ISBN 88-491-1832-5

Legături externe

• en The Pleiades (M45) At the astro-photography site of T. Yoshida.
• en Photos and information on the Pleiades from the University of Calgary Arhivat în 3 decembrie 1998, la Wayback Machine.
• en de fr it Information on the Pleiades from SEDS
• en Information and images from the Anglo-Australian Observatory Arhivat în 15 iulie 2005, la Wayback Machine.
• en NightSkyInfo.com: The Pleiades
• en Maya Astronomy Arhivat în 6 iunie 2007, la Wayback Machine.
• en Doppler Imaging: Results Arhivat în 8 februarie 2012, la Wayback Machine. first Doppler image of a Pleiades solar-type G dwarf – HII314, Strassmeier & Rice 2001, A&A 377, 264
• en Dark Atmospheres Photography (deep nebulosity exposure)
• en WEBDA open cluster database webpage on Pleiades cluster – E. Pauzen (Univ. Vienna)
• en Hurst, John. „M45 – The Pleiades”. Deep SkyVideos. Brady Haran. 
• en Favorite astronomical entity of xkcd.com author
• en The Pleiades (M45) at Constellation Guide
• fr Harta Pleiadelor

Vezi și

• Pleiadele sudice