Knut al VI-lea al Danemarcei

Knut al VI-lea al Danemarcei
Date personale
Născut	1163
Decedat	12 noiembrie 1202 (38-39 de ani)
Înmormântat	Catedrala St. Bendt, Ringsted
Cauza decesului	cauze naturale
Părinți	Valdemar I al Danemarcei Sophia de Minsk
Frați și surori	Valdemar al II-lea al Danemarcei Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței Rikissa av Danmark[*][[Rikissa av Danmark (Queen consort of Sweden)|​]] Helene af Danmark[*][[Helene af Danmark (heiress of Garding and by marriage Duchess of Lüneburg)|​]] Sophia af Danmark[*][[Sophia af Danmark ((1165-1208))|​]]
Căsătorit cu	Gertrude de Bavaria
Copii	Canute Valdemarsen
Religie	creștinism
Ocupație	politician
Locul desfășurării activității	Danemarca
Limbi vorbite	limba daneză
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Estridsen
Rege al Danemarcei
Domnie	1182–1202
Predecesor	Valdemar I al Danemarcei
Succesor	Valdemar al II-lea al Danemarcei

Knut al VI-lea (n. 1163 – d. 12 noiembrie 1202) a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Urnehoved și ulterior la alte adunări din întreaga țară. El s-a confruntat cu o revolta țărănească în Skåne. Țăranii au refuzat să plătească zeciuiala Episcopului Absalon. Aceștia s-au adunat la Skåne și l-au ales pe Harald Skreng, unul dintre prietenii lui Knut, care să-i reprezinte pe aceștia în fața regelui, pentru a pleda cauza lor. Regele a refuzat să-l audă pe Skreng și a început să adune o armată pentru a-i învăța pe țărani care le este locul. Înainte ca regele să-și adune armata, nobilii Halland și Skåne și-au adunat propria armată și i-au învins pe țărani într-o bătălie sângeroasă la Dysjebro. Knut a ajuns cu armata sa și a început să-i învețe pe țărani o lecție și a fost necruțător atunci când episcopul Absalon la rugat să renunțe.

Knut a comandat două invazii în Pomerania iar în 1185, l-a forțat pe Bugislav să-l recunoască pe Knut ca stăpânul său. Din acel moment până în 1972, regii și reginele din Danemarca au folosit titlul de rege al slavilor de vest, ca parte dintr-o listă lungă de ducate, județe și regiuni conduse de monarhii danezi de-a lungul secolelor. Surse contemporane îl decriu pe Knut ca fiind un om serios și un religios puternic. Knut a condus personal o cruciadă împotriva estonienilor păgâni în 1197.

Fratele său mai mic, Valdemar, Duce de Iutlanda de Sud, avea doar 12 ani atunci când tatăl său a murit și Episcopul Valdemar de Schleswig a fost numit regent până ce Valdemar avea să dețină vârsta majoratului. Episcopul Valdemar a fost ambițios și a adunat suportul nobililor germani pentru a-l sprijini împotriva regelui. Deghizându-și propriile interese după tânărul Valdemar, Episcopul Valdemar a complotat cu Contele Adolph al III-lea de Holstein pentru a-l răsturna pe Knut și pentru a deveni el însuși rege. Când Valdemar a fost ales ca Arhiepiscop de Lund, el a vorbit deschis despre planurile sale. Tânărul duce Valdemar a cerut să se întâlnească cu Episcopul Valdemar la Åbenrå în 1192. Când puternicul episcop a ajuns, tânărul Valdemar a ordonat oamenilor săi să-l aresteze și l-a trimis în lanțuri la Turnul Søborg în Zeelanda de Nord pentru următorii 13 ani. Contele Adolph a încercat să ridice opoziția împotriva lui Valdemar în sudul Danemarcei, astfel încât tânărul Duce a atacat noua cetate a lui Adolph la Rendsburg. Valdemar a învins armata lui Adolph în Bătălia de la Stellau în 1201 și l-a capturat pe Conte, acesta petrecându-și următorii trei ani în Turnul Søborg Turnul cu Arhiepiscopul. În scopul de a-și cumpăra libertatea, Contele a fost nevoit să cedeze toate pământurile sale din nord de la Elbe Ducelui Valdemar în 1203.

La moartea sa, Knut a condus din nordul Elbei până la nordul Cercului Arctic și de Est până în Estonia și Suedia. Danemarca ajunsese aproape la cea mai mare dimensiune a sa. Apoi, fără nici un avertisment, prietenul și consilierul lui Knut, Episcopul Absalon a murit. El a fost unul dintre cele mai importante figuri din istoria daneză. Absalon a fost îngropat lângă tatăl său în biserica Sorø. Un an mai târziu, Knut a murit brusc la vârsta de 40 de ani.

Referințe

• Henry Petersen (1882): Et dansk Flag fra Unionstiden i Maria-Kirken i Lübeck, Copenhagen: C.A. Reitzel, p. 26
• Huitfeldt, Arild. Danmarks Riges Krønike
• Danmarks Historie II www.perbenny.dk