Borrelia

Borrelia
	Borrelia anserina văzută la microscop
Clasificare științifică
Domeniu:	Bacteria
Încrengătură:	Spirochaetes
Clasă:	Spirochaetes
Ordin:	Spirochaetales
Familie:	Spirochaetaceae
Gen:	Borrelia; Swellengrebel 1907
	Modifică text

Borreliile (Borrelia) sunt un gen de bacterii gramnegative helicale (spiralate) din familia spirochetacee (Spirochaetaceae), agenți patogeni ai boreliozelor. Borreliile sunt spirochete groase, care au forma unei spirale (2-20 microni lungime și 0,2-0,5 microni lățime ), cu 3-10 spire laxe și neregulate la extremitate, foarte flexibile, prezentând des duble inflexiuni sau așezându-se în ghem. Uneori, în sângele bolnavilor apar și forme granulare. În forma uzuală, în sânge și în preparatele proaspete, sunt foarte mobile, cu mișcări de înșurubare și oscilație, datorită a 7-20 de flageli periplasmatici (endoflageli). Membrana citoplasmică și complexul peretelui celular sunt acoperite de membrana externă și de un înveliș de suprafață. Se colorează ușor cu fucsină diluată, violet de gențiană diluat sau, mai bine, cu colorație Giemsa. Borreliile sunt pretențioase nutritiv, microaerofile, chemoorganotrofe, și se cultivă cu dificultate pe medii artificiale, dar cresc bogat pe oul embrionat. Infecția experimentală se realizează ușor la șoareci, șobolani, hamsteri și maimuțe. Sunt menținute în natură printr-un ciclu care implică animale sălbatice sau omul și artropode hematofage (căpușe, păduchi). Borreliile rezistă la +4°C, aproape 3 săptămâni și peste 2 ani la —70°C. Sunt distruse rapid în 30 minute la +46°C. Sunt aglutinate și lizate de seruri specifice (serul convalescenților). Speciile din genul Borrelia sunt foarte sensibile la tetracicline, dar și la penicilină, cloramfenicol, ca și la compuși arsenicali. Borreliile provoacă la om, mamifere și păsări infecții, numite borelioze. Cele mai cunoscute borelioze sunt: febra recurentă de păduche, determinată de Borrelia recurrentis și transmisă la om de păduchele de corp; febra recurentă de căpușe determinată de alte specii de Borrelia (Borrelia caucasica, Borrelia duttonii, Borrelia hispanica, Borrelia persica, Borrelia harveyi, Borrelia hermsii, Borrelia venezuelensis, Borrelia mazzottii, Borrelia parkeri, Borrelia turicatae, Borrelia crocidurae), transmisă la om de căpușele din genul Ornithodoros; boala Lyme determinată de Borrelia burgdorferi, transmisă la om, câine, pisică și alte specii de animale domestice și sălbatice de căpușele din genul Ixodidae. Spirocercoza aviară (borelioza aviară) întâlnită la mai multe specii de păsări, este produsă de Borrelia anserina, fiind transmisă de căpușule din genul Argas (Argas persicus), Ixodes (Ixodes ricinus) și Dermanyssus (Dermanyssus gallinae). Speciile din genul Borrelia, nu diferă între ele antigenic și produc același tip de boală la om, singura particularitate fiind aceea de a infecta preferențial anumiți vectori (păduchele sau căpușe din genul Ornithodoros). Borreliile au fost numite în cinstea bacteriologului francez Amédée Borrel (1867-1936).^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]

Specii

Reprezentare schematică a unei borrelii: 1) învelișul bacteriei; 2) citoplasmă; 3) endoflagel; 4) punctul de atașare al endoflagelului.

Borrelia afzelii Canica et al. 1994
Borrelia americana Rudenko et al. 2010
Borrelia andersonii Marconi et al. 1995
Borrelia anserina (Sakharoff 1891) Bergey et al. 1925
Borrelia baltazardii (ex Karimi et al. 1979) Karimi et al. 1983
Borrelia bavariensis Margos et al. 2009
Borrelia bissettii Postic et al. 1998
Borrelia brasiliensis Davis 1952
Borrelia burgdorferi Johnson et al. 1984 emend. Baranton et al. 1992
Borrelia californiensis Postic et al. 2007
Borrelia carolinensis Rudenko et al. 2011
Borrelia caucasica (Kandelaki 1945) Davis 1957
Borrelia coriaceae Johnson et al. 1987
Borrelia crocidurae (Leger 1917) Davis 1957
Borrelia dugesii (Mazzotti 1949) Davis 1957
Borrelia duttonii (Novy and Knapp 1906) Bergey et al. 1925
Borrelia garinii Baranton et al. 1992
Borrelia graingeri (Heisch 1953) Davis 1957
Borrelia harveyi (Garnham 1947) Davis 1948
Borrelia hermsii (Davis 1942) Steinhaus 1946
Borrelia hispanica (de Buen 1926) Steinhaus 1946
Borrelia japonica Kawabata et al. 1994
Borrelia kurtenbachii Margos et al. 2010
Borrelia latyschewii (Sofiev 1941) Davis 1948
Borrelia lonestari Barbour et al. 1996
Borrelia lusitaniae Le Fleche et al. 1997
Borrelia mazzottii Davis 1956
Borrelia merionesi Hougen 1974
Borrelia microti
Borrelia miyamotoi Fukunaga et al. 1995
Borrelia parkeri (Davis 1942) Steinhaus 1946
Borrelia persica (Dschunkowsky 1913) Steinhaus 1946
Borrelia queenslandica PopeJG et al. 1962
Borrelia recurrentis (Lebert 1874) Bergey et al. 1925
Borrelia sinica Masuzawa et al. 2001
Borrelia spielmanii Richter et al. 2006
Borrelia tanukii Fukunaga et al. 1997
Borrelia theileri (Laveran 1903) Bergey et al. 1925
Borrelia tillae Zumpt and Organ 1961
Borrelia turcica Güner et al. 2004
Borrelia turdi Fukunaga et al. 1997
Borrelia turicatae (Brumpt 1933) Steinhaus 1946
Borrelia valaisiana Wang et al. 1997
Borrelia venezuelensis (Brumpt 1921) Brumpt 1922
Borrelia vincentii
Borrelia texasensis Lin et al. 2005

Note

^ Valeriu Rusu. Dicționar medical. Editura Medicală. 2010
^ G. Zarnea, O.V. Popescu. Dicționar de microbiologie generală și biologie moleculară. Editura Academiei Române, București, 2011
^ Marin Gh.Voiculescu. Boli infecțioase. Vol. II. Editura Medicală, București, 1990
^ Radu Moga Mânzat. Boli infecțioase ale animalelor. Bacterioze. Timișoara, Brumar, 2001
^ Dumitru T. Buiuc. Microbiologie medicală: ghid pentru studiul și practica medicinei. Ediția a VI-a. Editura Gr. T. Popa. Iași: 2003
^ Bergey's Manual of Systematic Bacteriology. Volume 4: The Bacteroidetes, Spirochaetes, Tenericutes (Mollicutes), Acidobacteria, Fibrobacteres, Fusobacteria, Dictyoglomi, Gemmatimonadetes, Lentisphaerae, Verrucomicrobia, Chlamydiae, and Planctomycetes. Editors: Noel R. Krieg, James T. Staley, Daniel R. Brown, Brian P. Hedlund, Bruce J. Paster, Naomi L. Ward, Wolfgang Ludwig,William B. Whitman, Aidan C. Parte. Springer, 2010
^ The Prokaryotes. A Handbook on the Biology of Bacteria. Third Edition. Volume 7: Proteobacteria: Delta and Epsilon Subclasses. Deeply Rooting Bacteria. Editors: Martin Dworkin, Stanley Falkow, Eugene Rosenberg, Karl-Heinz Schleifer, Erko Stackebrandt. Springer, 2006.

[1] Valeriu Rusu. Dicționar medical. Editura Medicală. 2010

[2] G. Zarnea, O.V. Popescu. Dicționar de microbiologie generală și biologie moleculară. Editura Academiei Române, București, 2011

[3] Marin Gh.Voiculescu. Boli infecțioase. Vol. II. Editura Medicală, București, 1990

[4] Radu Moga Mânzat. Boli infecțioase ale animalelor. Bacterioze. Timișoara, Brumar, 2001

[5] Dumitru T. Buiuc. Microbiologie medicală: ghid pentru studiul și practica medicinei. Ediția a VI-a. Editura Gr. T. Popa. Iași: 2003

[6] Bergey's Manual of Systematic Bacteriology. Volume 4: The Bacteroidetes, Spirochaetes, Tenericutes (Mollicutes), Acidobacteria, Fibrobacteres, Fusobacteria, Dictyoglomi, Gemmatimonadetes, Lentisphaerae, Verrucomicrobia, Chlamydiae, and Planctomycetes. Editors: Noel R. Krieg, James T. Staley, Daniel R. Brown, Brian P. Hedlund, Bruce J. Paster, Naomi L. Ward, Wolfgang Ludwig,William B. Whitman, Aidan C. Parte. Springer, 2010

[7] The Prokaryotes. A Handbook on the Biology of Bacteria. Third Edition. Volume 7: Proteobacteria: Delta and Epsilon Subclasses. Deeply Rooting Bacteria. Editors: Martin Dworkin, Stanley Falkow, Eugene Rosenberg, Karl-Heinz Schleifer, Erko Stackebrandt. Springer, 2006.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]