mărita

See also: marita, Marita, mãritã, and märita

Romanian

Etymology

Inherited from Latin marītāre, present active infinitive of marītō.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a mărita (third-person singular present mărită, past participle măritat) 1st conj.

1. to marry, specifically to marry off or offer a girl in marriage; marry away
2. (reflexive, of women) to get married

Conjugation

    conjugation of mărita (first conjugation, no infix)

infinitive			a mărita
gerund			măritând
past participle			măritat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mărit	măriți	mărită	mărităm	măritați	mărită
	imperfect	măritam	măritai	mărita	măritam	măritați	măritau
	simple perfect	măritai	măritași	mărită	măritarăm	măritarăți	măritară
	pluperfect	măritasem	măritaseși	măritase	măritaserăm	măritaserăți	măritaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mărit	să măriți	să mărite	să mărităm	să măritați	să mărite
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mărită			măritați
	negative		nu mărita			nu măritați

Related terms

• mărit

See also

• căsători, însura, cununa