ciomăgi

Romanian

Etymology

From ciomag +‎ -i.

Verb

a ciomăgi (third-person singular present ciomăgește, past participle ciomăgit) 4th conjugation

1. to beat up

Conjugation

    conjugation of ciomăgi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ciomăgi
gerund			ciomăgind
past participle			ciomăgit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciomăgesc	ciomăgești	ciomăgește	ciomăgim	ciomăgiți	ciomăgesc
	imperfect	ciomăgeam	ciomăgeai	ciomăgea	ciomăgeam	ciomăgeați	ciomăgeau
	simple perfect	ciomăgii	ciomăgiși	ciomăgi	ciomăgirăm	ciomăgirăți	ciomăgiră
	pluperfect	ciomăgisem	ciomăgiseși	ciomăgise	ciomăgiserăm	ciomăgiserăți	ciomăgiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciomăgesc	să ciomăgești	să ciomăgească	să ciomăgim	să ciomăgiți	să ciomăgească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciomăgește			ciomăgiți
	negative		nu ciomăgi			nu ciomăgiți