baschetbal
Etimologie
Din engleză basketball. Confer franceză basket-ball.
Vechile populații incașe, maya și aztece practicau un joc în care mingea era aruncată într-un inel de piatră, suspendat orizontal pe un zid. Băștinașii din Florida aveau o țintă formată dintr-un coș de nuiele iar indienii din America plasau un fel de coș în trunchiuri de copac.
În anul 1891, un tânăr asistent de la colegiul Springfield, din statul Massachusetts, SUA, pe numele său James A. Naismith, încercând să facă mai variate lecțiile de educație fizică ale studenților, cu un conținut mai atractiv și mai dinamic, fără condiții materiale deosebite, a combinat unele reguli din jocul de fotbal cu 13 reguli noi și a înlocuit poarta cu un coș suspendat pe un perete. Astfel a luat naștere sportul căruia i s-a spus apoi basketball (basket, „coș” + ball, „minge”).
Pronunție
- AFI: /ˈbas.ket.bal/
Substantiv
| Declinarea substantivului baschetbal | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | baschetbal | invariabil |
| Articulat | baschetbalul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | baschetbalului | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- joc sportiv disputat între două echipe de câte cinci jucători, care marchează punctele făcând să treacă mingea prin coșul de sfoară împletită fixat de un panou înalt pe terenul echipei adverse.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
|
|