individ

română

Etimologie

Din franceză individu < latină individuum.

Pronunție

• AFI: /in.diˈvid/

Substantiv

Declinarea substantivului individ
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	individ	indivizi
Articulat	individul	indivizii
Genitiv-Dativ	individului	indivizilor
Vocativ	individule	indivizilor

1. persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins.
2. (peior.) om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț.
3. ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speței din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe.

Cuvinte derivate

• individă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online