15 definiții pentru tâmplă (anat.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).
TÂMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tâmplă1 sf [At: PSALT. 278 / V: (reg) plântă, ~pă, tânglă sf, tâmp sn / Pl: ~le / E: ml *templa] 1 (Și, reg, îs ~la capului) Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz Si: (îrg) timpuri. 2 (Pex) Părul care acoperă o parte din tâmple1 (1). 3 (Reg; șîs ~la urechii) Adâncitura de după ureche.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂMPLĂ2 ~e f. 1) Parte laterală a capului, cuprinsă între ochi, ureche, frunte și obraz. 2) Păr care crește în această parte. ~e cărunte. /<lat. templa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tâmplă f. partea laterală a capului, între ochiul și urechea. [Lat. TEMPLA = TEMPORA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâmp3 sn vz tâmplă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâmpă2 sf vz tâmplă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tânglă2 sf vz tâmplă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎMPLĂ1, tîmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. Fata începu a plînge, cu mîna stîngă la tîmplă. SADOVEANU, M. C. 63. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Ia o drughineață groasă de stejar în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ◊ (Poetic) Moșneag senin, eu tîmpla ta curată, O cer, pe veci, nădejdii mele pază. GOGA, P. 26. ◊ (Prin metonimie) Vartolomeu Diaconu încercă să-l vadă pe d. Demetru Demetrian cu tîmplele cărunte. C. PETRESCU, A. 458. Deși începuse a-i cărunți tîmplele, de rele tot nu se lăsa. STĂNOIU, C. I. 145.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) tîmplă f., pl. e (lat. tĕmpla [fem. sing.], îld. tĕmpus, pl. témpora, tîmple; it. tempia, pv. templa, fr. tempe). Partea laterală și puțin înfundată a capuluĭ, între ochĭ și ureche, la oasele temporale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tâmplă s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tâmplă s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tâmplă (parte laterală a capului, catapeteasmă) s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moiște, moalele-capului, moalele-frunții, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moiște, moalele-capului, moalele-frunții, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tîmplă (-le), s. f. – Moalele capului, moiște. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Pușcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puțin în V țării (ALR, I, 13). În Trans. se folosește uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: tâm-plă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tâmplă, tâmplesubstantiv feminin
- 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Fata începu a plînge, cu mîna stîngă la tîmplă. SADOVEANU, M. C. 63. DLRLC
- Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. VLAHUȚĂ, O. A. 139. DLRLC
- Ia o drughineață groasă de stejar în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55. DLRLC
- Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
- Moșneag senin, eu tîmpla ta curată, O cer, pe veci, nădejdii mele pază. GOGA, P. 26. DLRLC
- 1.1. Părul care acoperă aceste părți. DEX '09 DEX '98 NODEX
- Tâmple cărunte. DEX '09 DEX '98 NODEX
- Vartolomeu Diaconu încercă să-l vadă pe d. Demetru Demetrian cu tîmplele cărunte. C. PETRESCU, A. 458. DLRLC
- Deși începuse a-i cărunți tîmplele, de rele tot nu se lăsa. STĂNOIU, C. I. 145. DLRLC
-
-
etimologie:
- *templa (= tempora, pluralul lui tempus) DEX '09 DEX '98 NODEX