15 definiții pentru tâmplă (anat.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte.Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

TÂMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte.Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

tâmplă1 sf [At: PSALT. 278 / V: (reg) plântă, ~pă, tânglă sf, tâmp sn / Pl: ~le / E: ml *templa] 1 (Și, reg, îs ~la capului) Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz Si: (îrg) timpuri. 2 (Pex) Părul care acoperă o parte din tâmple1 (1). 3 (Reg; șîs ~la urechii) Adâncitura de după ureche.

TÂMPLĂ2 ~e f. 1) Parte laterală a capului, cuprinsă între ochi, ureche, frunte și obraz. 2) Păr care crește în această parte. ~e cărunte. /<lat. templa

tâmplă f. partea laterală a capului, între ochiul și urechea. [Lat. TEMPLA = TEMPORA].

tâmp3 sn vz tâmplă1

tâmpă2 sf vz tâmplă1

tânglă2 sf vz tâmplă1

TÎMPLĂ1, tîmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. Fata începu a plînge, cu mîna stîngă la tîmplă. SADOVEANU, M. C. 63. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Ia o drughineață groasă de stejar în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ◊ (Poetic) Moșneag senin, eu tîmpla ta curată, O cer, pe veci, nădejdii mele pază. GOGA, P. 26. ◊ (Prin metonimie) Vartolomeu Diaconu încercă să-l vadă pe d. Demetru Demetrian cu tîmplele cărunte. C. PETRESCU, A. 458. Deși începuse a-i cărunți tîmplele, de rele tot nu se lăsa. STĂNOIU, C. I. 145.

1) tîmplă f., pl. e (lat. tĕmpla [fem. sing.], îld. tĕmpus, pl. témpora, tîmple; it. tempia, pv. templa, fr. tempe). Partea laterală și puțin înfundată a capuluĭ, între ochĭ și ureche, la oasele temporale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tâmplă s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple

tâmplă s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple

tâmplă (parte laterală a capului, catapeteasmă) s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moiște, moalele-capului, moalele-frunții, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.

TÎMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moiște, moalele-capului, moalele-frunții, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîmplă (-le), s. f. – Moalele capului, moiște. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Pușcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puțin în V țării (ALR, I, 13). În Trans. se folosește uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625).

Intrare: tâmplă (anat.)
  • silabație: tâm-plă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmplă
  • tâmpla
plural
  • tâmple
  • tâmplele
genitiv-dativ singular
  • tâmple
  • tâmplei
plural
  • tâmple
  • tâmplelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâmplă, tâmplesubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Fata începu a plînge, cu mîna stîngă la tîmplă. SADOVEANU, M. C. 63. DLRLC
    • format_quote Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. VLAHUȚĂ, O. A. 139. DLRLC
    • format_quote Ia o drughineață groasă de stejar în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55. DLRLC
    • format_quote Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote poetic Moșneag senin, eu tîmpla ta curată, O cer, pe veci, nădejdii mele pază. GOGA, P. 26. DLRLC
    • 1.1. prin metonimie Părul care acoperă aceste părți. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • format_quote Tâmple cărunte. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • format_quote Vartolomeu Diaconu încercă să-l vadă pe d. Demetru Demetrian cu tîmplele cărunte. C. PETRESCU, A. 458. DLRLC
      • format_quote Deși începuse a-i cărunți tîmplele, de rele tot nu se lăsa. STĂNOIU, C. I. 145. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *templa (= tempora, pluralul lui tempus) DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.